La un meci de baschet

> Vesti din California

25 februarie 2007

Nimic nu este mai important pentru americani decat sportul si mancarea ... La capitolul sport, ei sunt extrem de competitivi de mici si, dupa baseball, sportul cu cei mai multi microbisti este baschetul.

Aceasta pasiune l-a molipsit si pe Andrew. Si, ca un tatic bun, prin amabilitatea bancii cu care lucrez am primit doua bilete in loja invitatilor pentru meciul dintre Lakers si Cleveland Cavaliers.

Dupa o ora de condus prin traficul nebun (la 35 de milioane de locuitori avem 50 de milioane de masini si jumatate erau in fata mea) am ajuns in Downtown Los Angeles, la Staples Center.

Am platit cei $20 de parcare, care in mod normal ar trebui sa fie $12, dar la evenimente speciale aproape se dubleaza (cred ca a fost idea unor angajati imigranti recenti din Europa de Est).

Am ajuns in loja B27, pregatita pentru 16 persoane. Era inca devreme si noi am fost primii. Mancarea era deja pregatita: sandwich-uri, pasta cu "artichoke hearts", tacos, BBQ-beef, bauturi cate vrei (la bancheri le este mereu sete).

Andrew era in al saptelea cer. Ne-am autoservit, urmarind pe jucatorii care-si faceau incalzirea ...

Incetul cu incetul, s-a umplut intreaga sala (peste 27 de mii de spectatori cu bilete de intrare ce incepeau de la $50 si ajungand la cateva mii). Meciul a inceput dupa cantarea imnului american si era impresionant sa auzi muzica pe fundalul unui video cu "Star spangled Banner". Andrew tinea mandru mana pe inima ...

Am mai mancat, am discutat cu bancherii, care erau impresionati ce matur se comporta acel baietel care avea tricoul cu numarul 7 si cascheta cu Lakers pe el si strigam incurajand echipa lui Kobe Bryant - favoritul Biancai. La pauza si la intreruperi, faimoasele Lakers Girl dansau si antrenau toata sala intr-o stare de extaz ...

Cu toate eforturile mari pe care le-au depus, Lakers au pierdut la cateva puncte, in ultimele secunde ale jocului, spre tristetea lui Andrew ... Nu-i nimic, i-am spus eu, vor castiga data viitoare cu siguranta ...

Andrew a pus totul pe seama ghinionului. Eu, pe seama arbitrilor. Adevarul trebuie sa fie pe undeva la mijloc.

Fiind aproape ora 23, Andrew a adormit urgent in masina si nu s-a trezit decat cand am ajuns acasa. Era miezul noptii ...

Si asa a mai trecut o zi splendida de iarna in California, cu 24 de grade Celsius si cu o infrangere a echipei atat de iubite in Orasul Ingerilor ...

Andrew m-a pupat si mi-a spus "Multumesc pentru orele de calitate petrecute impreuna" si "I love you Daddy very much".

Somn usor ...

Victor

Cu biletele in buzunar	Andrew in loja	Incepe meciul